Nu vreau la culcare

Toți copiii trebuie să meargă seara la culcare. Sigur, așa spun părinții. Dar de ce trebuie? Cum să pierzi atâta timp cu strânsul jucăriilor, spălatul pe dinți, îmbrăcatul în pijamale, când sunt multe alte lucruri interesante și distractive de făcut? Cum să stai într-un loc și să dormi în loc să alergi, să țopăi și să strigi prin toată casa?

— Nu vreau la culcare!
Oare cine strigă așa? Este Lasse, care are cinci ani și care nu vrea niciodată, dar niciodată, să meargă la culcare! Atunci când mama lui îi spune:
— Hai, micuțule, sus în pat acum.
Lasse răspunde:
— Întâi să fac un garaj pentru mașinuță.
Sau:
— Întâi să desenez un omuleț.
Câteodată vrea doar să sară de patru ori de pe masa din bucătărie sau să împungă cu degetul în gaura din ciorap să vadă dacă gaura se mărește — iar gaura se mărește. Întotdeauna. Apoi vrea doar să se ascundă un pic în spatele balansoarului, ca mama să nu-l găsească.
Până la urmă, mama se satură de atâția "Întâi să..." Îl ia pe Lasse pe sus, îl dezbracă imediat și-l bagă în pat, în timp ce el tot strigă:
— Nu vreau la culcare!