Lotta și Crăciunul cu peripeții

Lotta e mare deja si e convinsă că, dacă a învățat să fluiere, de acum e în stare să facă orice. Pentru frații ei mai mari, Jonas și Mia-Maria, asta e greu de crezut. Poate Lotta să facă slalom ca ei care, de când a început vacanța de iarnă, schiază pe pârtia mare? Încă nu, dar o să învețe ea.

Însă orice altceva, Lotta poate. Cine îi duce o pâine caldă tușei Berg, care e bolnavă, și apoi îi udă florile, îi spală vasele și îi mătură prin casă? Cine salvează un purceluș vechi de pluș pe care-l cheamă Ursuleț (de ce, întrebați-o pe Lotta) pe cale să se piardă? Cine-l învinge pe monstrul cu ochi bulbucați din tomberon?

Și mai ales, cine găsește un brad de Crăciun când nu mai există niciunul în tot orașul? Lotta chiar poate orice și va face de neuitat acest Crăciun cu peripeții.



— E ceva ciudat cu mine, a spus Lotta într-o zi. Pot să fac o grămadă de lucruri!
Tocmai le arătase fraților ei, Jonas și Mia-Maria, cât de bine știa să fluiere. Nici nu era de mirare că era mândră.
— Dacă mă gândesc mai bine, pot să fac orice! a continuat Lotta.
— Ha! Ia gândește-te mai bine, a spus Mia-Maria. Și mai ușor cu lăudăroșenia!
— Slalom, de exemplu, poți să faci? a spus Jonas.
O întrebase pentru că el tocmai învăța să facă slalom.
Lotta s-a supărat:
— Am zis eu că pot? Am zis eu că știu să fac slalom?
— Ai zis că poți să faci orice, a spus Jonas.
— Da, pot, a spus Lotta. Orice în afară de slalom.
— Da, da, sigur! a spus Jonas, apoi el și Mia-Maria și-au luat schiurile și s-au dus pe pârtia cea mare.