Crizantema

E o șoricică, o cheamă Crizantema și e tare mândră de numele ei.
„E absolut perfect!“, spune mama.
„E absolut perfect!“, repetă și tata.
Dar în prima zi de școală, Crizantemei îi spun colegii că numele ei nu e chiar așa cum credea ea, ci e nume de floare, e caraghios și așa de lung, încât nici nu încape pe ecuson.
Micuța e tristă și pleoștită și numele ei i se pare oribil. Până într-o zi, când o ființă fermecătoare își face apariția în clasă: e profesoara de muzică. Toți o adoră și – surpriză! – o cheamă Margareta. Iar Crizantema înflorește din nou.